Categories


Authors

Despre noiembrie in Suedia

Despre noiembrie in Suedia

De trei luni am început masterul la MDH, iar pentru asta trebuie sa merg zilnic intr-un oraș la 40 km distanță. Ce-i frumos e ca exista un autobuz asigurat de școala care face o ora pe drum de la stația de unde ma urc eu și pana la gara centrală din orașul unde e școala. Dacă mai pui la socoteala și autobuzul de oraș care ma duce de acasa la stație, se aduna in jur de o ora și jumătate de călătorie x2 = aprozimativ trei ore zilnic petrecute pe drum. E prima oară in viața mea când fac naveta și când depind de un program foarte strict al autobuzelor. La început a fost emoția descoperii și nu am simțit așa de tare oboseala dar acum începe sa se adune. Și stresul mai mare nu e faptul ca fac 90 de minute pe drum ci faptul ca dacă am pierdut autobuzul, trebuie sa aștept încă o ora ca sa îl iau pe următorul și asta ma obosește mental. E un pitic pe creier care Își da seama ca nu mai poate fi in control, și atunci începe sa se panicheze ca pierde timpul așteptând, când ar putea sa îl consume cu altceva. In București poate ca drumul dura mai mult, dar știam ca dacă vreau sa mai stau 5 minute, cu siguranța se găsea un metroul in următoarele 15 care sa ma ducă la destinație. Plus, faptul ca niciodată nu aveam un orar al autobuzelor, doar stăteam in stație asteptand cu speranța, nu cu ochii pe ceas. 

Știu ca nu sunt nici prima nici ultima care face naveta și ca unii călătoresc zilnic mult mai mult, pentru diverse joburi, dar asta este adaptarea mea la prima experiența de trei ore pierdute pe drum. E adevărat ca uneori ma bucur ca pot sa am un timp înainte de cursuri in care sa-mi mai citesc una alta și sa ma focusez pe ce o sa se întâmple mai departe, dar uneori (cel mai adesea la întoarcere) pare un drum așa lung ca nici un playlist indie nu-l ajuta sa treaca mai repede.

Acum o săptămâna a nins. A fost așa frumos sa stau și sa ma uit pe ferească la zăpada și chiar sa fac poze când mi se părea ca peisajul merita. Acum am un geam murdar de la zăpada de săptămâna trecută si in loc a venit ploaia. Nu e un peisaj prea trist sau rece dar când se combina cu lipsa somnului și trezitul cu exact 15 minute înainte de a ieși din casa, nu mai e chiar așa poetic. Setarea vine de la mine, care acum nu am decât un singur gând când ma întorc acasa: sa ma schimb și sa ma pun in pat, indiferent ca e 5 sau 7 după masa. Evident ca nu se întâmpla asta pentru ca mai sunt și altele de pregătit după școala și de obicei sfarsesc prin a ma pune in pat la 12 cel mai devreme. Și a doua zi o iau de la capăt. 

PS: In permanenta iau in considerare faptul ca n-am încă o casa mare, 2 copii, 3 câini și 4 joburi paralele. Așa ca o soluție tot trebuie sa se găsească. E de lucru ca sa ajungi la nivelul unei mame eroine. Doamne ajuta ca am un sot înțelegător care înțelege mai mult ca mine adaptarea la nou, așa ca ma ajuta mai mult decât se cere. 

PPS: Suedia este o țara așa de frumoasa și mi-e tare draga! Nu am nicio problema cu întunericul, frigul sau ploaia. Și școala e minunata și ma simt la fiecare curs ca și cum as participa la workshopuri internaționale plătite cu multe burse de la facultatea din România. Oamenii chiar știu ce fac și o sa povestesc mai multe intr-un articol cât de curând. Nu de alta dar chiar sunt entuziasmata și fericita ca am aterizat aici. 

PPPS: Acest articol a fost scris doar ca sa redea o experiența reala despre cum creierul îți poate juca feste de oboseala, chiar dacă tu trăiești in mediul ideal. Deci atenție la somn, ca eu de acum încolo o sa ma țin de toate apelurile alarmate ale fitbitului care ma trimite la culcare de la 10, și de toate planificarile din calendarele cu “i” in fata, conectate și inerconectate, pe care le-am scris cu mult discernământ. 

PPPPS: Noiembrie e la fel peste tot. 

 

 

 

Demitizarea Cozonacilor la Ceas de Seara

Demitizarea Cozonacilor la Ceas de Seara

Nunta organizata într-o saptamâna 

Nunta organizata într-o saptamâna