Prima Experienta Cu Scoala Suedeza

Prima Experienta Cu Scoala Suedeza

 

    In sfarsit am ajuns si eu la scoala de suedeza. De o luna si jumatate am inceput ceea ce suedezii numesc SFI (Svenska för Invadrare - adica suedeza pentru cei care vin din afara tarii). 

    De a lungul anilor de scoala din Romania am studiat numai engleza si franceza ca si limbi straine. Deci nimic de zis despre suedeza. Totusi am ramas profund impresionata cand am vazut cat de activ lucreaza profii cu studentii (am si avut noroc sa aflu care e cea mai buna scoala din orasul meu), cat de frumoase (frumoase domne’, si plastice) sunt cartile dupa care se invata (de iti e mai mare dragul sa le citesti) si cum se respecta programul de zi cu zi (suedezii chiar tin la punctualitate). 

    Experientele mele cu invatarea limbilor straine au fost cu bune si cu rele. In generala nu simteam ca excelez asa ca m-am focusat mai mult pe materiile reale iar in liceu am dat de o profesoara de engleza care chiar m-a urat (culmea e ca aveam si acelasi nume de familie). Asa ca tot liceul am trait mereu sub sentimentul ca singura materie la care iau 5 in teza e engleza si ca eu nu sunt buna la a vorbi o limba straina. Creierul meu, cel mai probabil deja setat, a refuzat sa mai incerce sa rezolve problema pentru ca oricum stia ca n-are rost, iar de 5 tot nu scapa. Si da, am fost genul ala de elev, nu chiar tocilar, dar care incerca sa-si tina notele cat mai sus, mai ales ca asta ma ajuta sa iau si niste bani în plus prin bursa de excelenta.

    Totusi, cu engleza mea deloc stralucitoare, in faculta m-am incumetat sa plec in America, singura, pentru patru luni, cu programul pentru studenti Work and Travel. Primele ore in America au fost cele mai horror (si cred ca si cele mai riscante): tocmai aterizasem in Chicago, era furtuna in Baltimore - orasul de destinatie, avionul meu nu mai zbura iar eu nu aveam nicio conexiune la net prin care sa-mi anunt angajatorul despre prognoza meteo. Asa ca ce-ti mai ramane de facut decat sa te increzi intr-un domn avocat care vine la tine si-ti povesteste despre cum e mai bine sa zbori cu el în Washington si sa ramai la el peste noapte ca te duce el a doua zi la lucru... Lucrurile ar fi fost cu siguranta mult mai simple daca engleza mea ar fi fost mai buna (si n-as fi avut 30 de ore de nesomn la activ). In fine, am avut un noroc urias, nu m-a rapit nimeni si am si ajuns in siguranta, dupa cateva ore, chiar la locul unde imi era cazarea, pentru ca domnul s-a dovedit a fi om de treaba. Totusi, la terminarea proiectul W&T, odata cu diploma, am primit si marele bonus: o engleza mult mai avansata si proaspat exersata in mediul ei natal. 

    De cand cu migrarea in Suedia, engleza este practic limba mea principala, cu ea lucrez la scoala, cu ea subtitram filmele si ghici ce, cu ea-mi exprim si simtamintele. Inca mai am din cand in cand idei de subestimare personala, dar pe urma imi amintesc ca, de fapt, totul in jurul meu se petrece doar pe engleza, si sunt mandra de mine ca am ajuns sa depasesc punctul slab care mi-a sabotat toata existenta din liceu.

    Cu background-ul englezei, am ajuns in Suedia unde chiar credeam ca n-o sa reusesc sa invat ceva din limba lor prea repede. N-a fost chiar asa pentru ca sistemul lor e diferit. Acum mi-e drag sa merg zilnic la scoala. Chiar imi e! Si am satisfactie cand imi dau seama ca deja inteleg din ce in ce mai multe. Dupa trei saptamani de la inceperea scolii, am dat testele nationale pentru a trece la nivelul urmator; cand am inceput scoala, am intrat la nivelul C pentru ca mai stiam cate ceva de acasa, unde lucrasem cu vreo doua aplicatii pe telefon (recomand cu caldura aplicatia Babbel) si cu cateva carti mostenite, plus criteriul edutatiei: aveam 15 ani de scolarizare. La SFI (Svenska för Invandrare) exista patru nivele: A, B, C si D unde se presupune ca inveti baza limbii suedeze. Dupa SFI exista SAS (Svenska för Andra Språk) iar apoi suedeza de liceu: 1, 2, 3, suedeza 3 fiind echivalenta cu nivelul B2 din engleza.

    Evident ca primele zile au fost catastrofale. Ma intorceam acasa de fiecare data cu dureri de cap si cu o nevoie de cel putin 12 ore de somn ca sa fiu apta sa o iau de la capat a doua zi. Chiar daca invatasem acasa, acum trebuia sa inteleg mult mai rapid ce se vorbeste in jurul meu, iar engleza mai aparea doar din cand in cand pentru a explica cate un cuvand, doua (din cand in cand = destul de rar pentru ca majoritatea colegilor mei de clasa sunt vorbitori de limba araba asa ca pentru ei cuvantul era explicat pe araba de catre un alt coleg care tocmai il tradusese si il intelesese). M-am prins cum sta treaba, m-am echipat cu dictionar online (slavita fie tehnologia caci usor mai traduc oamenii in ziua de azi) si m-am pus pe treaba. Dupa doua saptamani de scoala toata lumea a dat un pretest ca sa se poata face selectia pentru cine o sa sustina testele nationale de la final de luna (a se intelege ca majoritatea colegilor studiau deja suedeza in scoala de cel putin patru luni, eu fiind printre putinii outsideri proaspat aterizati). S-a intamplat sa iau 28 de punte din 30, lucru care a fost chiar neasteptat, pot spune, asa ca am fost califica pentru testare nationala. Nu credeam ca o sa fiu in stare sa o trec dar am zis ca nu e rau sa vad cum este ca si experienta.

    Cu toata sinceritatea va spun ca a fost cea mai faina testare pe care am sustinut-o eu vreodata. Oamenii astia chiar isi gandesc sistemul. Am avut patru probe in care ne-au fost testate pe rand scrisul, ascultarea, vorbitul si intelegerea textului, functionand in felul urmator: unde era de ascultare, doar trebuia sa bifezi raspunsul corect, unde era de intelegere a textului, la fel, deci nu tu alte insemnari adiacente, la scris erau clar printate exact randurile pe care trebuia sa scrii iar la vorbit doar vorbeai. Si am avut parte de cele mai frumoase foi de examen din viata mea (printate color, cu texte foarte simpatice, cu ilustratii doar, doar sa-ti bucure ochii). Mi-a facut mare placere sa dau testarea…lucru cu care eu nu sunt obisnuita deloc. O dragalasenie de evaluare de care am ramas profund impresionata! Acum inteleg de ce am avut un feeling placut cand am intrat prima data la Philippe in universitate. Simteam eu ca oamenii astia sunt preocupati de ceea ce fac iar scoala nu trebuie sa fie intotdeauna frustranta sau plictisitoare.

    Asadar dupa doar trei saptamani de scoala m-am trezit la cel mai avansat nivel de la SFI (D) si cu drag de suedeza. Deja incerc sa nu mai vorbesc engleza cu oamenii pe strada, la magazine sau cu colegii lui Philippe, iar culmea este ca si inteleg ce spun…reversul e mai complex putin - inca se pocesc cuvinte, altele se confunda de tot, timpii verbelor sunt nedefiniti iar "en" si "ett" inexistente - dar chiar si asa, eu zic ca e de bine. ^_^

Något som jag gjorde under min lunch rast (facut in timpul pauzei de pranz)